În Republica Moldova, istoria asistenței medicale urgente începe cu data de 4 septembrie 1944, când a fost deschisă prima Stație de Salvare în orașul Chișinău. Inițial, stația dispunea doar de o caretă cu doi cai, care deservea bolnavii în stare gravă la domiciliu sau în locurile publice. Ulterior, în anul 1948, au fost antrenate în deservirea urgențelor prespitalicești trei mașini, două echipe de medici și o echipă de felceri. În anul 1956, a fost creată prima echipă de pediatrie. Pe parcursul anilor 1960-1971 au fost organizate echipe specializate de cardiologie, toxicologie, traumatologie, neurologie, reanimare maturi și psihiatrie.
În anul 1959, a avut loc comasarea Stației de Salvare cu Spitalul Orășenesc nr.1 de pe strada Kiev, iar instituția nou creată a fost numită Spitalul Orășenesc de Salvare. Ulterior, prin Ordinul Ministerului Ocrotirii Sănătății nr. 275 din 7 iulie 1987, denumirea a fost schimbată în Spitalul Clinic de Urgență, actualmente IMSP Institutul de Medicină Urgentă. Trei ani mai târziu, în Chișinău a fost deschisă o substație de asistență medicală urgentă în sectorul Botanica și treptat în celelalte sectoare ale municipiului – Râșcani (1966), Buiucani (1971) și Ciocana (1993). Un pas important în dezvoltarea serviciilor de asistență medicală urgentă prespitalicească oferite populației l-a reprezentat organizarea primei echipe de reanimare copii, în anul 1978.
În perioada 1990-2007, Medicina de Urgență din Republica Moldova a cunoscut o continuă dezvoltare în plan material, dar și legal. Astfel, în anul 1999, prin Hotărârea de Guvern nr. 689 din 23.07.99, a fost aprobat primul Program Național de Dezvoltare a Asistenței Medicale de Urgență, pentru anii 1999-2003. Prin acest act, Serviciul de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească a fost separat de Serviciul spitalicesc și au fost elaborate acte normative de organizare și dotare a Serviciului AMU în conformitate cu cerințele în domeniu, adoptate în țările din Uniunea Europeană. De asemenea, simbolul Crucii Roșii folosit până în acel moment ca însemn al Serviciului de Urgență, a fost înlocuit cu simbolul internațional al Urgenței – Crucea Vieții.
În anul 2003, Serviciul de Asistență Medicală Urgentă a fost reorganizat, în conformitate cu prevederile Hotarârii de Guvern nr. 891 din 17.07.2003 ”Cu privire la crearea Serviciului de Asistență Medicală Urgentă din Moldova”. În acest context, au fost elaborate acte normative ce reglementează structura organizatorică, obligațiile și responsabilitățile fiecărei subdiviziuni, modalitatea de acordare a asistenței medicale urgente și conlucrarea Serviciului cu alte sectoare ale sistemului de sănătate sau a administrației publice centrale și locale. Serviciul de Urgență cuprindea cinci stații de asistență medicală urgentă: Stația Chișinău, SZ AMU ”Nord”, SZ AMU ”Centru”, SZ AMU ”Sud” și SZ AMU ”UTA Găgăuzia”.
Serviciul de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească este un serviciu de importanță strategică la nivel național. În acest context, pe 1 octombrie 2015 a fost restructurat în Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească, conform Hotărârii de Guvern Nr. 377 din 16.06.2015 și a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 537 din 26.06.2015, cu scopul de a facilita gestionarea uniformă a tuturor subdiviziunilor (stațiile, substațiile și punctele de asistență medicală urgentă), crearea unui serviciu bine organizat la nivel național, capabil să asigure accesibilitatea, operativitatea și calitatea serviciilor medicale la etapa de prespital prestate populației, îmbunătățirea planificării strategice, gestionarea mai eficientă a resurselor financiare și umane, motivarea personalului medical conform performanțelor obținute.