Găsirea și conservarea segmentului amputat sunt obligatorii pentru
cei aflați în imediata apropiere a accidentatului și ține de nivelul de educație.  Este important ca nu numai lumea medicală să cunoască
posibilitățile tehnice reale de replantare a unei mâini sau a unui deget amputat, ci întreaga populație, pentru că fiecare cetățean să ia o atitudine corectă atât față de accidentat (prin acordarea primului ajutor), cât și față de segmentul amputat. Măsuri ce trebuie luate de către orice persoană prezentă la locul accidentului:

  • Căutarea imediată și găsirea segmentului amputat
  • Introducerea ­ așa cum se află ­ într­-o pungă de material plastic, de preferință nouă (considerată de mulți a fi nepoluată microbian în interior) sau utilizată, dar obligatoriu curată și neperforată, care se leagă etanș la gură.
  • Etanșeitatea acestei pungi care conține segmentul amputat este foarte importantă deoarece ea va fi introdusa într­-o suspensie de apa (2/3) și gheață (1/3) cât de repede posibil, în scopul refrigerării țesuturilor.
  • Lipsa de etanșeitate a sacului de plastic va permite ajungerea lichidului de refrigerare în contact cu țesuturile segmentului amputat, ceea ce va duce la macerarea tegumentului, contaminarea țesuturilor și edematierea structurilor perivasculare;

    Evitarea introducerii segmentului amputat în alcool sanitar sau în diverse solutii antiseptice ­ – replantarea este compromisă datorită leziunilor toxice ale intimei vasculare.

    Predarea segmentului amputat echipajului medical ajuns la locul accidentului, iar în cazul în care răcirea controlată nu este posibilă, sau nu este posibilă intervenția unei echipe de asistență medicală urgentă este preferabil ca segmentul amputat să fie transportat cât mai rapid, uscat, netoaletizat, chiar și la temperatura ambiantă, către cel mai apropiat spital.

   Necesitatea refrigerarii segmentului amputat este o chestiune fundamentală, care ține de fiziopatologia țesuturilor aflate în ischemie acută pentru care rata degradărilor tisulare este direct proporțională cu temperatura mediului ambiant. La o temperatură normală, rata degradărilor tisulare în țesuturile ischemiate va fi cu mult mai mare decât în țesuturile menținute la o temperatură de +4 grade Celsius (limita de supraviețuire biologică celulară), temperatura la care rata degradărilor tisulare este aproape nulă.

   Timpul de ischemie acută a segmentului amputat din momentul producerii accidentului va avea două componente:

  • timpul de ischemie la cald
  • timpul de ischemie la rece.

   Cu cât timpul de ischemie la cald va fi mai scurt, cu atât rata degradărilor tisulare va fi mai mică, iar șansa de reușită a replantării va fi mai mare. Dacă timpul de ischemie la cald (fără refrigerarea segmentului amputat) este dominant, reușita replantării și chiar indicația acesteia devin discutabile, motiv pentru care insistăm asupra refrigerării segmentului amputat și a modului în care aceasta este făcută.

  Conservarea segmentului în mediu umed duce la macerarea tegumentului și a bonturilor vasculare, ceea ce contraindică irevocabil replantarea.

  • Temperatura optima de păstrare a amputatului este 40 C;
  • Timpul de ischemie acceptat pentru segmentele mari până la 6 ore;
  • Timpul de ischemie pentru segmentele mici (degete) nu trebuie să depășească 24h .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.